duminică, 21 februarie 2010

cu inima cum stati?

pai... am palpitatii. am incercat sa le iau pe rand. 

1. am palpitatii cand fac efort? nu. nu mereu. se mai intampla, dar nu este efortul o cauza. alerg dupa tranvai, car cutii grele si nu obosesc, nu am palpitatii in momentele respective. bun...deci chiar asa grav nu poate fi.

2. ma gandesc la lucruri care ma emotioneaza sau ma coplesesc in vreun fel? nu. nici pe departe. cand chiar am ganduri mai ciudate nu patesc nimic. in cel mai rau caz mai simt o mica descarcare de adrenalina, ar vrea sa ma incerce un atac de panica, dar nu ma las si atacul nu are loc. dar nu... palpitatii nu am

3. e de la cafea? nu sunt mare bautor de cafea. imi place cu lapte, o savurez, imi ia secole sa o termin, dar mai mult de jumatate de cana nu beau. aaaa si nu beau zilnic. s-a intamplat intr-o perioada la birou sa beau mai multe zile la rand, sa mai gust si un pic de Cola si atunci m-am gandit: "hai sa vad ce se intampla daca nu beau". nimic... tot am palpitatii.  a mers o zi, nu am mai avut nimic, dar apoi iar Bum Bum Bum. eu nu cred ca e de la cafea.

4. dar tensiune am? nu am. am luat frumos aparatul de la tata si dai si masoara in fiecare zi, dai si incearca sa prinzi tensiunea dupa un moment de palpitatii.tensiunea e ok. 10 cu 5, cu 6, cu 7, uneori 11, dar nu valori extraordinare. pulsul e ceva mai mare. uneori am 84, 86 dar si 97 sau 104 cel mai mult. 

 si tot asa... m-am gandit in fel si chip, am citit pe net, am intrebat lumea... "poate e lipsa de potasiu si magneziu" poate ca da, dar am ajuns la un punct in care vreau sa stiu exact de la un medic specialist ce se intampla. palpitatiile nu dureaza mult. cateva secunde. Bum Bum Bum si gata. totusi e frustrant, ma moleseste ... nu ma simt obosita sau sfarsita, dar ma gandesc la inima, toata energia mi se canalizeaza spre locul respectiv si tot am impresia ca e ceva acolo. ce anume? nu stiu...mintea mea porneste in sus si in jos pe cararile bolilor de inima, malformatiilor, tahicardiilor, bufeurilor de angoasa, aritmiilor si tot asa.
     m-am hotarat asadar sa merg la doctor, am facut ce am facut, le-am spus si parintilor (nu vroiam sa fac asta, s-au speriat anul trecut cand am facut atacul de panica si in plus am mai avut si alte probleme pe acasa) iar acum astept sa aflu diagnosticul.
vineri am avut o programare, dar a fost o neintelegere in privinta zilei si mai astept o saptamana. am fost revoltata cand mi-am dat seama ca va mai trebui sa stau o saptamana fara sa stiu nimic precis. vreau sa aflu diagnosticul sa iau medicatie daca este nevoie si sa scap. eu nu am mai avut palpitatii ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu