cu inima cum stati?

pai... am palpitatii. am incercat sa le iau pe rand. 

1. am palpitatii cand fac efort? nu. nu mereu. se mai intampla, dar nu este efortul o cauza. alerg dupa tranvai, car cutii grele si nu obosesc, nu am palpitatii in momentele respective. bun...deci chiar asa grav nu poate fi.

2. ma gandesc la lucruri care ma emotioneaza sau ma coplesesc in vreun fel? nu. nici pe departe. cand chiar am ganduri mai ciudate nu patesc nimic. in cel mai rau caz mai simt o mica descarcare de adrenalina, ar vrea sa ma incerce un atac de panica, dar nu ma las si atacul nu are loc. dar nu... palpitatii nu am

3. e de la cafea? nu sunt mare bautor de cafea. imi place cu lapte, o savurez, imi ia secole sa o termin, dar mai mult de jumatate de cana nu beau. aaaa si nu beau zilnic. s-a intamplat intr-o perioada la birou sa beau mai multe zile la rand, sa mai gust si un pic de Cola si atunci m-am gandit: "hai sa vad ce se intampla daca nu beau". nimic... tot am palpitatii.  a mers o zi, nu am mai avut nimic, dar apoi iar Bum Bum Bum. eu nu cred ca e de la cafea.

4. dar tensiune am? nu am. am luat frumos aparatul de la tata si dai si masoara in fiecare zi, dai si incearca sa prinzi tensiunea dupa un moment de palpitatii.tensiunea e ok. 10 cu 5, cu 6, cu 7, uneori 11, dar nu valori extraordinare. pulsul e ceva mai mare. uneori am 84, 86 dar si 97 sau 104 cel mai mult. 

 si tot asa... m-am gandit in fel si chip, am citit pe net, am intrebat lumea... "poate e lipsa de potasiu si magneziu" poate ca da, dar am ajuns la un punct in care vreau sa stiu exact de la un medic specialist ce se intampla. palpitatiile nu dureaza mult. cateva secunde. Bum Bum Bum si gata. totusi e frustrant, ma moleseste ... nu ma simt obosita sau sfarsita, dar ma gandesc la inima, toata energia mi se canalizeaza spre locul respectiv si tot am impresia ca e ceva acolo. ce anume? nu stiu...mintea mea porneste in sus si in jos pe cararile bolilor de inima, malformatiilor, tahicardiilor, bufeurilor de angoasa, aritmiilor si tot asa.
     m-am hotarat asadar sa merg la doctor, am facut ce am facut, le-am spus si parintilor (nu vroiam sa fac asta, s-au speriat anul trecut cand am facut atacul de panica si in plus am mai avut si alte probleme pe acasa) iar acum astept sa aflu diagnosticul.
vineri am avut o programare, dar a fost o neintelegere in privinta zilei si mai astept o saptamana. am fost revoltata cand mi-am dat seama ca va mai trebui sa stau o saptamana fara sa stiu nimic precis. vreau sa aflu diagnosticul sa iau medicatie daca este nevoie si sa scap. eu nu am mai avut palpitatii ...

am junghiuri in zona craniana

da... am junghiuri in cap...la cap...sub cap...care se manifasta in zona capului.
dau search pe google.
-primul lucru pe care il gasesc: "lacinant= durerea care se manifesta prin junghiuri, este pulsatila sau da senzatia de intepare". bun...macar stiu cum se numeste acum, pot sa nu-i mai spun junghi...ii spune pe numele cu care l-a botezat mamica lui.
-ok. next link. ii dau "in cache" (e prea lung, vreau sa stiu esentialul). "O durere de cap poate varia de la un sentiment de tensiune in zona fruntii sau a cefei pana la junghiuri intepatoare si ascutite."...minunat asta banuiam si eu...si totusi imi fac mii de ganduri. aaaaaaaaaa uite mai scrie ceva interesant ... "Printre cauzele declansatoare se pot numara: stresul; pozitia incorecta la birou;o zona de lucru "stufoasa" si in dezordine; oboseala ochilor;" ooooooof poate maine imi iau si eu ochelarii de vedere si incep sa-i mai port, parca imi era mai bine cu ei, nu aveam asa junghiuri.
-asaaaaaaa, mai departe. bla bla bla nimic interesant pe urmatoarele site-uri. hmmmmmmmm si totusi dau de forumul softpedia. fata care scrie aici seamana mult cu mine.
uite si pe forumul la "desprecopii.com" e cineva cu aceleasi simptome "simt uneori un junghi foarte ascutit in cap (nu frunte, ochi, etc.)-in creier/craniu parca nu stiu cum sa zic exact, care trece in cateva secunde, deci nu are nici o legatura cu durerea de cap. Nu apare niciodata in acelasi loc, se plimba. Ce ma ingrijoreaza este ca in ultimul timp se repeta cam la cateva zile. Mentionez ca fac si migrene destul de des, dar totusi nu stiu daca au vreo legatura".
ii raspunde cineva "Mama are asa ceva.Se pare ca si tu ai Nevralgie Arnold.O compresiune a nervului spinal la ceafa, in punctul Arnold.Mama a facut radiografie la coloana cervicala si o voi duce sa faca si un RMN. A avut aceste junghiuri in cap si dureri de cap incepind de la o raceala mai puternica. A aparut in martie 2005 s-a ameliorat cu acupunctura si a disparut de la sine in martie 2006.Apoi, in urma unei viroze a reaparut in noiembrie 2006. Cred ca are si legatura cu artroza vertebrelor." 
aolooooooooooooo pai asta mai rau ma sperie... nici nu stau eu foarte dreapta...poate e de la nervul spinal. 
-sincer, ma plictisesc si inchid, dar imi aduc aminte de ce mi-a spus asistenta... "te-ai lovit puternic la cap candva? ai senzatii de ameteala? nu te poti concentra? iti pierzi cunostinta?" la toate am raspuns nu... deci nu e chiar asa grav... SPER!

si unde ajungem?

ce spune un ipohondru:

ipohondria este mai mult decat o preocupare excesiva, devine un stil de viata, un mod in care percepi lumea si fiecare semnal pe care ea ti-l transmite. nu doar eu sunt bolnav. ma tem pentru toti cei din jurul meu. nimic nu este mai greu pentru un om decat sa-si analizeze propriile ganduri...cu atat mai mult cu cat ele sunt mereu imposibil de analizat ci mai degraba de macinat.

                                                            si eu ii dau dreptate 

de unde incepem?

Preocupare excesiva pentru propria sanatate, cu teama obsesiva de a fi bolnav. Ipohondria este un sindrom foarte raspandit. In grade diferite, ipohondria se gaseste la anxiosi, la deprimati, la psihastenici. In formele sale grave, ea imbraca un aspect delirant si halucinatoriu.